Comoara prieteniei

 

 

Într-o zi, un baiat a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă.

“Voi găsi această comoară şi voi avea parte şi de ceva aventură!”, exclamă el.

Şi iată, că porni la drum. Şi merse ce merse şi a ajuns la o pădure.

Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă: ”Eşti suficient de puternic şi curajos, pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori?

Leul acceptă propunerea si plecara la drum.

Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar baiatului i se făcu frică, însă, cu Leul lângă el, reuşi să o străbată până la capăt.

Când cei doi au ajuns la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne atentionezi cand sunt pericole. Nu vrei să vii cu noi? Suntem în căutarea unei comori?”, îl întrebara.

Vulturul acceptă propunerea şi plecara la drum.

Muntele pe care trebuiau să îl urce era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă baiatul a fost suficient de iute să-i dea o mână de ajutor şi să-l tragă sus.

Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.

Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald, când ne este frig?”, o întrebară  pe Oaie.

Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum.

Un vânt rece străbătu întreaga pajişte, iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.

Apoi, cei patru au ajuns, în final, în deşert unde s-au întâlnit cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului”, îi spusera. “Vrei sa ne ajuti să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”

Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea şi astfel că baiatul se urcă pe ea si împreună cu Oaia şi Leul , străbat întreg deşertul, cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.

Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul?, întrebă baiatul. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.

Valurile puternice aproape că i-au înecat, însă Broasca Ţestoasă i-a îndreptat cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.

Aceasta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le:

“Felicitări, aţi găsit comoara.”

“Unde este?”, au exclamat toţi, surprinşi.

“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”

Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…

Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară.